home harta site contact
Romana English  
ro en  
 
Proiect EUROPOLIS - SULINA RESCUE

   Orasul Sulina este cel mai estic loc din România, este înconjurat de Delta Dunarii si este singurul oras port situat la confluenta Dunarii cu Marea Neagra, pe coordonatele: longitudine 29.41'24'' latitudine 45.09'36''. Istoria si destinul acestui mic oras a fost legata de varsarea unui fluviu într-o mare. Pe bancurile de nisip din Gura Marii Negre la Sulina si-au gasit sfârsitul aruncate de furtuna trimere grecesti, galere romane, caravele, clipere si falnice corabii cu multe catarge. Sulina - Selina - Soline - Sunne prin pozitiei ei ca port fluvio - maritim din timpuri imemoriabile, a preluat si purtat amprenta colonizatorilor ca port grecesc, fenician, genovez, al Principatelor române, turcesc, rusesc si prin vointa marilor puteri devine port international, iar mai tarziu atinge statutul de Port Stat conferit de Comisiunea Europeana a Dunarii, beneficiind de extrateritorialitate, neutralitate pe timp de pace si razboi, privilegii fiscale.

Sulina este orasul european care a purtat neoficial numele de Europolis, datorita structurii eterogene a comunitatilor si spiritului de toleranta etnica, fenomem bazat pe respect, luciditate, într-o atmosfera de pluriculturalism, unic în Europa acelor timpuri, fapt consemnat în lucrari, rapoarte ale diplomatilor, comandantilor si calatorilor temerari. Aflam din scrierile timpului de pirati si raufacatori, dar descoperim în aceste scrieri de ceva inexplicabil. Portul plin de sute de corabii cu steaguri si flamuri la catarge din toata floarea biruitorilor de valuri si furtuni ale imperilor. Si în acest mozaic de natii si religii în viata unui mic port corabierii au baut în birturi, cot la cot, în fum de pipa marinareasca zile si saptamâni, asteptând sa se faca marea buna sa poata ridica pânzele si sa plece din nou la drum. La întretaiere de imperii murise orgoliul natiei, s-au legat prietenii cum numai marinarii le stiu a le aprecia si respecta, pentru ca drumurile lor se întretaie în alte porturi, în alte birturi, în mirosul aceluiasi fum cu povestiri si strigate de bucurie, în limba lor, la un chef cu rom.

   Populatia orasului oscila de la 5.000 de locuitori la 15.000 - 20.000 locuitori în functie de operatiunile comerciale navale, cresterea sau descresterea populatiei locale fiind influentata si de cât de mare era bogatia anului agricol prin productia de grâu. În port se încarcau bunuri de care multe tari aveau nevoie sare, grâu, cherestea... Corabierii si mai tarziu navigatorii din epoca aburului de pe carcaboate

ce ramâneau în port la ernatic pentru reparatii, se debarcau si lucrau în postele de docheri formate spontan pe criterii de natie sa-si dubleze veniturile. Portul atragea, ca un magnet, docheri de pretutindeni care câstigau de trei ori mai mult decât în orice alt port, datorita privilegilor fiscale, unii îsi agoniseau banii si se repatriau, altii se casatoreau si deveneau localnici, altii se pierdeau în aburii alcoolului si erau culesi de o corabie cu echipajul incomplet, pierzându-se pe cale de ape.

   Aflam dintr-o statistica descoperita într-o scrisoare din arhiva Comisiunii ca Sulina devine micul oras european în care, la sfârsitul secolului al XIX-lea, la o populatie de aproximativ 5.000 de locuitori, existau 27 de nationalitati: greci- 2056, români- 803, armeni- 444, turci- 268, evrei-173, rusi-594, austro-ungari-211, albanezi-117, tatari-22, bulgari-35, germani-49, danezi-6, italieni-45, englezi-24, francez-11, gagauzi-5, muntenegreni-22, polonezi-17, lipoveni cu popa-7, indieni-4, senegalezi-10, etiopieni-5, algerieni-8. Limba vorbita de comunitate în Sulina era limba greaca, oficiala - franceza, urmata de limba româna, rusa, italiana, turca, viata orasului fiind de fapt mai mult viata unui port prins în jocul intereselor marilor puteri. Educatia era asigurata de doua scoli grecesti, doua românesti, o scoala germana, o scoala italiana, un gimnaziu, o scoala de arta pentru fete cu predare în limba franceza, una evreiasca si un institut englez de marina. Si natiile s-au adunat fiecare cu credinta lor si asa au construit, cu banii lor, dupa nevoi, câte un locas sfânt pentru cinstirea Creatorului, astfel ca procesul confesional era asigurat de zece biserici diferite: anglicana, un templu evreiesc, o geamie turceasca, biserici ortodoxe – greaca, armeneasca, doua biserici românesti, biserica ruseasca, lipoveneasca, biserica catolica.

Si cei veniti din patru zari si-au gasit adapost în credinta care i-a ajutat sa-si pastreze obiceiurile si i-a rânduit în morminte, dupa religia fiecaruia în cele cinci cimitire existente si astazi, caci oamenii se nasc, traiesc si mor în Sulina la fel ca oriunde în lume, indiferent de natie, numai atunci când a voit destinul. Cimitirul Sulina este declarat monument istoric de
categoria A – de interes national, unic în Romania, este reprezentat de un complex de cimitire: ortodox, catolic, musulman, evreiesc, protestant.

    Între Sulina si Galati exista o linie telegrafica din 1857 si din 1903 o linie telefonica. În anul 1882 sir Hartley aduce din Statele Unite ale Americii de Nord primul generator electric cu care ilumineaza interiorul palatului Comisiunii, gradinile si cheul, ca din 1903 de beneficiile electricitatii sa aiba parte si locuitorii urbei fiind primul loc iluminat electric din România. În Sulina functionau în acea perioada numeroase agentii consulare cu viceconsuli, ale Angliei - Norvegiei, Austriei, Italiei, Olandei, Danemarcei , Turciei, Rusiei, Greciei si Belgiei. Existau curse regulate de vapor la Tulcea si Galati si o data pe saptamâna se facea si o cursa de Istanbul de unde se facea aprovizionarea cu verdeturi proaspete pe timp de iarna si coloniale. Sulina era un oras deschis, cosmopolit cu 1.200 de case, 70 de mici intreprinderi ce ofereau reparatii la nave, ancore, alimente, vele si parâme, 154 de pravalii de lume buna si bacani de rând, cabarete cu sali de biliard, case de comert si navigatie, banci, cazinou de pariuri pe plaja, unde, în miez de noapte se schimbau averi cu acte doveditoare ca fusese câstigate sau pierdute la ruleta, o uzina electrica, o uzina de apa, un drum modern în lungime de 5 mile, un teatru de 300 locuri, câteva hoteluri si, ca în orice port, case rau famate.

   Viata portului merge înainte asemeni morii ce macina fara scapare timpul, învârte lumea în fel si chip si se rasfata, casele se construiesc lipite una de cealalta din lipsa de spatiu, cu forme ce tradau nationalitatea proprietarului, cu multe cârciumi si cafenele grecesti cu muzica, zarva, jocuri de table si veselie, cu magazine evreiesti de unde puteai cumpara orice-ti doreai.

   Era o lume agitata cu viata traita în iz cosmopolit de oameni cu statut de cetateni pasnici ai lumii si nu ai unei tari anume, care-si respectau traditiile si cultura lor nationala si care faceau din respectul pentru celalalt un scop sacru. Constatam ca era un orasel aristocrat cu înalti functionari ce activau în consulatele straine, înalti functionari din CED, ingineri, demnitari ai statului si intelectuali de tinuta, functionari de banci, comandanti de nave, piloti de Dunare si bara, patroni de slepuri si negustori de case comerciale, slujitori ai credintelor. Urmau marea echipa a meseriasilor CED, mecanici de bord si reparatii, topitorie, marangozi, docheri, tâmplari. În oras erau si navetistii navelor de patrulare militare care se amestecau printre localnici si noii debarcati. Regina Olandei finanteaza în anul 1897 constructia unei uzine de apa potabila. Tipografiile locale scoteau o serie de ziare: “Gazeta Sulinei”, “Analele Sulinei”, “Delta Sulinei”, “Curierul Sulinei”, în paginile acestor ziare se gaseau articole editate si în limba greaca , franceza, italiana etc. Cu sprijinul CED, la Sulina s-au construit doua spitale dotate cu instalatii moderne de spitalizare, care asigurau consultatii si spitalizare pentru personalul CED, dar si pentru populatia orasului si marinarii aflati în tranzit. Personalul muncitor din atelierele CED, beneficia de servicii sanitare gratuite. Doctorului în medicina Emil Enghelhart, cu doctorat obtinut la Strasbourg, face serioase cercetari pe care le comunica scris unor colegi cu recomandarea ca prietenii lor foarte obositi sa fie trimisi la Sulina. Engheelhart descopera cu un magnetograf ca în subsolul Sulinei sunt straturi de minerale care produc serioase modificari câmpului magnetic. El consemneaza într-un registru numele celor veniti la tratament de ”refacere prin decompresare magnetica”. Concluzia notata de renumitul Doctor era ca toti pacientii dormeau foarte mult, plecau refacuti, multi revenind la bai pe plaja Sulinei în vara urmatoare.

   Agentii ale companiilor de navigatie care functionau în Sulina: Serviciul Maritim Român – S.M.R., care avea si un vas de salvare; Deutsch Levante Linie – D.L.L.(Germania); Societatea “Lloyd Austria”(Austria); Societatea “Florio et Rubatino” (Italia); Linia Johnston (Anglia); Linia Westcott (Belgia); Compania “Messageries Maritimes”(Franta); Compania “Egeo”(Grecia).

Cel putin de doua ori pe luna avea loc un eveniment monden organizat de consulate de ziua unei tari, consulii si personalul Comisiunii împreuna cu comandantii de nave petreceau la hotelul Camberi sau la cazinoul de pe plaja marii, printre ei deghizati în oameni de afaceri erau spionii marilor puteri, se faceau si desfaceau întelegeri, se vindeau secrete economice si politice, reale si imaginare închegându-se prietenii ce influentau ascuns mersul unei lumi.

Secretele bune se cumparau mai usor la Sulina si cu prima nava duse la Istambul sa fie revândute pe bani multi.

   Ca în toate porturile din lume si aici se practica contrabanda si pirateria, arme aduse pe Dunare ascunse printre alte marfuri erau încarcate la protectia întunericului în caiuce de mare si luau drumul Odesei. Cei prinsi fac temnita în Tulcea între doi si cinci ani, închisorile erau pline de pirati si jefuitori de corabii, contrabandisti adusi din Sulina. Printul Constantin Moruzi – subprefect de Sulina, construieste un teatru de 300 de locuri cu doua loje, placat pe exterior cu scândura, pe scena teatrului au concertat numeroase trupe române si straine. Populatia Sulinei era poliglota vorbind mai multe limbi învatate din mers. Copiii se jucau între ei învatând limba celuilalt, bucurându-se de darurile primite de sarbatori, indiferent de religie, când îsi vizitau prieteni acasa. De Sulina îsi leaga numele numeroase personalitati culturale, sir Hartley, scriitorul Jean Bart, autorul romanului Europolis, marele dirijor George Georgescu, nascut în Sulina, poetul Alexandru Macedonschi, scriitorul August Hobart – amiral englez beligerant în flota turca cu numele de Hobart Pasa, scriitorul Constantin Moruzi si altii. Teatrul Sulinei a fost distrus într-o noapte prin incendiere drept multumire de un grup de revolutionari ce gasise întelegere si gazduire în acest oras, s-au repatriat într-o noapte fugind cu un caiuc în patria de unde fugise, la sfârsitul primului razboi mondial. Dupa primul razboi mondial Sulina intra într-o perioada de stagnare si decadere, cauza fiind si criza economica premergatoare celui de-al doilea razboi mondial. Oraselul discret de la Gura Marii a servit si la repatrierea evreilor înaintea declansarii celui de-al doilea razboi mondial si chiar în perioada respectiva, evreii se îmbarcau pe nave bulgaresti care nu erau torpilate de submarinele rusesti si plecau spre Istanbul. Aceasta mica localitate este încarcata de greutatea istoriei, are si astazi un aspect specific si pitoresc dat de arhitectura diversa si variata, atât cât a mai ramas, ca o bogatie a creativitatii arhitecturale a secolului al XVII-lea si al XIX-lea.

   Începe al doilea razboi si, ca un facut, orasul este iertat de distrugeri mare parte de timp. Dintr-o eroare este bombardat la 25 august 1944 de aliati, deoarece drapelele albe de armistitiu erau prea mici nu au fost observate, rezultatul fiind de sute de victime si 65-70 % din patrimoniu distrus. Dupa razboi, gloria si stralucirea de alta data a Sulinei apune. Si iata ca astazi micul oras si-a amintit cu recunostinta de istoria încarcata de semnificatie si unicitate si de marea obligatie sa sarbatoreasca – Aniversarea a 150 de ani de la înfiintarea CED - ului, institutia care i-a adus atâta prestigiu si glorie. Comunitatea si invitatii au sarbatorit cu fast acest eveniment pentru ca avem dreptul sa sustinem, cu modestia de rigoare ca, conceptul Europei Unite si de acceptare etnica între comunitati si state, s-a plamadit spontan si, în mod natural, si în Sulina acelor timpuri. Avem datoria sa facem cunoscut, aducând în constiinta Europeana aportul fiecarei tari la ce s-a petrecut în Europolisul acelor timpuri.

   Cu ocazia vizitei în Delta Dunarii a regretatului academician si cercetator francez Jaques Yves Cousteau din anul 1991, acesta a avut o întâlnire cu comunitatea locala din Sulina unde a declarat: Delta Dunarii reprezinta o rezerva strategica pentru stiinta si pentru turismul european si fiecare din noi are obligatia morala sa apere si sa protejeze aceasta bogatie oferita de natura omului.

Sus
PROIECT EUROPOLIS
Informatii proiect
Capitole proiect:
1. Dunarea
2. Km 0 – MM 0
3. Comisiunea Europeana a Dunarii
4. Sulina si fenomenul Europolis
5. Delta Dunarii
6. Grupul de lucru AD -HOC



Delta Dunarii     Sulina     Prietenii Deltei Dunarii