home harta site contact
Romana English  
ro en  
 
Proiect EUROPOLIS - SULINA RESCUE

   Necesitatea unor schimbari esentiale de ordin administrativ, politico-militare la Gurile Dunarii au radacini vechi, cauzate de altercatiile permanente din Sulina, de dupa anul 1829. Seceta cumplita din anul 1847 din Europa de vest, criza cartofului provocata de gândacul de Colorado, necesita importuri masive de grâu din Principatele Române, tomurile de reclamatii ale armatorilor, comandantilor si comerciantilor referitoare la obstructiile la intrarea pe fluviu, au obligat Cancelariile europene sa acepte aprinderea fitilului la butoiul cu pulbere.

Începe Razboiul Crimeii pentru punerea în acord a intereselor europene , politice si economice în aceasta arie geografica. Razboiul Crimeii (1854-1856) se sfârseste în defavoarea Rusiei si se încheie Tratatul de pace de la Paris (1856). Sulina si Delta Dunarii sunt preluate de la rusi, revenind Turciei. Prima întâlnire premergatoare înfiintarii Comisiunii Europene a Dunarii s-a desfasurat la Galati la 5 martie 1856 si a avut ca protagonisti Delegatii Puterilor timpului – Austria: Becke, Franta: Engelhard, Marea Britanie: Stoches, Prusia: Bitter, Rusia: baron Offenberg, Sardinia: marchiz d'Aste, Turcia: Omer Fevzi-Pasa.

   Încep negocierile de Pace la Paris prin lucrarile desfasurate între 18 - 30 martie 1856, lucrari finalizate cu semnarea Tratatului de pace care prevedea: retragerea si evacuarea Crimeii de catre învingatori, restituirea a trei judete din sudul Basarabiei catre Moldova, neutralizarea Marii Negre, libertatea de navigatie pe Dunare si înfiintarea CED. Se naste astfel, prin vointa ratiunii comune, dialogului, geniului celor implicati, la jumatatea secolului al XVIII-lea primul si cel mai stabil parteneriat international reprezentat de Comisiune ce a functionat timp de 83 de ani în ciuda schimbarilor de putere si a conflictelor militare la nivel european. Documentul semnat confera fluviului Dunarea dreptul de a beneficia de prevederile cuprinse în Tratatul de la Viena

din 8 iunie 1815, document ce stabilea principiile fundamentale aplicabile fluviilor internationale Rin, Necker, Main, Moselle, Meuse, Escart.

În componenta Comisiunii Europene a Dunarii (CED) intra Anglia, Franta, Prusia, Sardinia si cele trei imperii Austria, Rusia, Turcia. Sediul CED nu este nominalizat în Tratat dar este acceptat tacit sa functioneze în Galati, reprezentat de un secretariat general. Secretariatul General a fost înfiintat în 1856 la Sulina mutându-se la Galati în 1878. A fost condus de Edmond Mohler (1857-1887) pâna la decesul acestuia, fiind înlocuit în ordine de francezi H Ballanger , A.Gauvin , J.M. Savoye, G. Donnet, G.Demorgny, ultimul fiind Francis Rey (1913 – 1938). Sediul tehnic ca punct al activitatilor principale aflându-se în Sulina. Aici existând întreg patrimoniu tehnic, nave de dragaj, hidrotehnice, de salvare, remorchere, nave sanitare ,atelier naval de întretinere parc nave, casa de navigatie, serviciul de pilotaj si bara, contabilitate.

Principalele atributii ale serviciului tehnic al Comisiunii au fost proiectele de ameliorare a Gurilor Dunarii si Dunarii maritime pâna la Braila. Acest serviciu a fost înfiintat în anul 1856 având în fruntea sa pe renumitul inginer Sir Charles Augustus Hartley specialistul englez de marca din întreaga lume în hidrotehnica, la jumatatea secolului al XIX-lea, supranumit mai târziu prin activitatea si lucrarile sale si Parintele Dunarii. Dupa retragerea lui Sir Hartley serviciul tehnic a fost asigurat timp de 30 de ani pâna în 1907 de Carl Kühl, apoi de danezul Eug. Magnusen (ambi înmormantati în Sulina). Finalul lucrarilor de prelungire a digurilor în Marea Neagra la varsarea Dunarii la Sulina s-a încheiat în anul 1981. Serviciul de contabilitate este condus de germanul Edgar de Wolf (1861-1891) decedat la post, a urmat englezul W.Eagle, francezul Ch. Forgues, ultimul fiind belgianul Joules Ghisels (1919-1938) care a predat activele Comisiunii statului Român.

    Pâna în anul 1868 CED a folosit trei monede – ducatii austriecii si cele ale Principatelor Române leii si paralele. Dupa 1868 s-a hotarât, de tarile membre, sa se utilizeze francii francezi. Suma utilizata din 1856 pâna în anul 1931 a fost de 158.435.711 franci aur. Casa de navigatie care încasa taxele portuare si de canal, înfiintata prin vointa statelor membre la 19 octombrie 1859, este condusa de evreul Jacobson pâna în anul 1869 când survine decesul acestuia la post în Sulina. Este înlocuit de E. de Wolf pâna în anul 1874 când este schimbat cu englezul H. A. Jakson. Dintre personalitatile ce au condus acest serviciu a fost si italianul Giovani Matteuci pâna în anul 1932 când survine decesul. Este înhumat în cimitirul catoloic din Sulina. La propunerea Comitetului Administrativ al Comisiunii la 27 martie 1857 se organizeaza în Sulina un seviciu sanitar format dintr-un medic sef în persoana Doctorului în medicina Emil Enghelhart cu doctorat obtinut la Strasbourg, doi medici chirurgi G. Rolando si G. Martone (înmormantat în Sulina), medicul francez Jelinec si german Vignard. Spitalul începându-si activitatea la 25 septembrie 1857, aveau la dispozitie o nava de interventie si inspectie sanitara. În decursul timpului servicile medicale fiind asigurate si de medici români V. Boroni, dr. Panaitescu (la post din 1924 – 1948, înmormântat în cimitirul românesc din Sulina ).

   Inspectoratul de navigatie este înfiintat în 1861, este recunoscut de Turcia abia în 1865 dar care îi asigura finantarea pâna în 1878. Tratatul de la Berlin din 1878 îl preia în subordinea CED-ului. Serviciul de Politie este înfiintat la 28 februarie 1857, din 1861 este în subordinea Inspectoratului de navigatie si are atributiuni de la Sulina pâna la Isaccea. Primul inspector sef a fost De Drigalski (1861-1877), austro ungar – supus otoman, urmat de Ch. Dethier (1878-1897); F. C. Horn (1897-1902); G Neittzke (1903-1905); H Lienau (1905-1916); toti cetateni germani, ultimul fiind italianul B Bordignoni (1919-1938). Cinci Comitete speciale aveau misiunea rezolvarii problemelor tehnice, administrative, economice si financiare, propunerea acestora era înaintata examinarii si aprobarii sesiunilor plenare.

La 6 ianuarie 1857, o conferinta speciala tinuta la Paris a încheiat un protocol prin care insula Serpilor, aflata în dreptul gurilor Dunarii, este repartizata Turciei si intra sub administrarea internationala a CED. Durata de functionare a CED urma sa fie de doi ani, dar printr-o serie de reuniuni internationale au fost adoptate reglementari cu privire la regimul Dunarii care au prelungit consecutiv termenul de functionare pâna în anul 1939. Actul public de la Galati 1856, Conferinta de la Paris 1866, Tratatul de la Londra 1871,Tratatul de la Berlin 1878, Conferinta de la Londra din 1883, la 23 iulie 1921 se semneaza la Paris în cadrul Conferintei Internationale a Dunarii Statutul definitiv al Dunarii cu un protocol aditional , prelungirile s-au justificat în functie de necesitatea si continuitatea lucrarilor la bara Sulina si pe senalul Dunarii maritime. Agenda secreta a CED consta într- un compromis al Marilor Puteri de a realiza un for cu mandat european cu rol stragic de a neutraliza zona politica respectiva în vederea dezvoltarii legaturilor comerciale, sociale si politice în interesul Statelor membre din Comisiune.

Scopul declarat al CED, conform Tratatului de la Paris, era asigurarea functionalitatii prin lucrari tehnice de dragare a gurii fluviului de aluviuni, saparea canalului Sulina pentru dezvoltarea comertului transeuropean si maritin prin Marea Neagra. Articolul 17 al acestui for international stabilea:
   1. Sa elaboreze regulamentele de Navigatie si Politie Fluviala;
   2. Sa dispara piedicile de orice natura ar fi, care se opun înca aplicarii Tratatului de la Viena;
   3. Va ordona si va face sa se execute lucrarile necesare pe întregul parcurs al Dunarii;
   4. Va supraveghea, dupa dizolvarea Comisiunii Europene a Dunarii, la mentinerea navigabilitatii a Gurilor Dunarii si pe portiunea marii care-l învecineaza.

În urma formarii prin unire a Italiei (1860 -1861) delegatul Sardiniei este denumit în documentele Comisiunii ca delegat al Italiei. În protocolul sedintei din 27 aprilie 1868 delegatul Prusiei figureaza în documente ca reprezentant al Confederatiei Germane de Nord. La 30 aprilie 1872, colonelul Stokes, delegatul Marii Britanii este inlocuit dupa 14 ani de post în CED cu colonelul Gordon. Pe 12 martie acelasi an, baronul de d'Offenberg, delegatul Rusiei este numit în misiune extraordinara în Statele Unite ale Americii de Nord, locul fiindu-i luat de Zenoviev. Razboiul ruso-româno-turc (1877-1878) produce schimbari esentiale în configuratia europeana. România se formeaza ca Stat, Dobrogea este realipita României. Între 1-13 iulie 1878, la Berlin se semneaza noul Tratat rectificându-se Tratatele de la Paris si Londra. Noul document consemneaza faptul ca Insula Serpilor este acum a României – art. 56 notifica ca CED sa se înteleaga acum cu cel în drept de care apartine pentru întretinere si folosinta acesteia de catre CED ca exponent international.

Farul este indentificat la latitudine 45. 16'' 17' si 30. 14'' 23' cu lumina alba cu perioada de rotire la 30 de secunde, observabil la 18 mile. Prima sedinta a CED – lui, dupa tratatul de la Berlin, din care facea parte acum si România, s-a tinut la 5 noiembrie 1878. Delegatii permanenti au fost: Germania - Dr. Arendt, Austro-Ungaria - baron de Haan, Franta - Herbette, Marea Britanie - colonel Siborne, Italia - cavalier Simonetti, Rusia - A Romanenco, Turcia - Constantin Effendi Et.Carateodory, România - G Rescanu. Pe Dunare patrulau nave militare puse la dispozitie de Statele membre CED. Din acest moment CED îi sunt conferite imunitati speciale, iar Sulina se bucura de toate acestea, sunt înaltate pavilioanele CED ce-i confera statutul de extrateritorialitate, neutralitate pe timp de pace si razboi si privilegii fiscale. Sulina devine port Stat, neutru, fara armata, sub umbrela Comisiunii. CED i-au fost conferite noi atributii legislative, judecatoresti, administrative, imunitate si privilegii:
   – elaborarea regulamentul de navigatie si politie fluviala de la gurile Dunarii la Portile de Fier (1073Km);
   – judecarea în prima instanta a contraventiilor savârsite pe Dunare, judecarea apelului împotriva acestor hotarâri, fara drept de recurs (judecatoresc);
   – stabilirea si perceperea taxelor de la navele în trecere pe Dunare pentru acoperirea cheltuelilor de amenajare si întretinere a fluviului, asigurarea conditiilor de navigatie între porturile dunarene si Marea Neagra prin noul Canal Sulina.

Constatam cum agresiunea, amenintarea au adus cele doua imperii în rivalitate sa aiba granita comuna la Dunare pe bratul Chilia, si mai aflam ceva din raportul amintit, valabil si astazi, ce ne face sa zâmbim. Rusii s-au apucat sa curete varsarea Dunarii la Chilia si sa o faca navigabila pentru a nu mai trebui sa intre si sa iasa pe la Sulina. Acelasi raport subliniaza ca la Sulina se desfasoara lucrari de fortificare, istoria devine previzibila.

   Comisiunea este în plin avânt, navele cresc în dimensiune si tonaj, sunt propulsate de forta aburului. Comisiunea îsi îndeplineste misiunea de For cu mandat international, functionând pe baza unui Tratat cu finantare internationala. Comisiunea nu ramâne insensibila la problemele orasului Sulina si face opere de caritate contribuind la ridicarea orasului pe care-l facuse Stat, cu statut de neutralitate pe timp de pace si razboi. Onoarea Comisiunii se regaseste în operele de caritate, sunt construite spitale, scoli, drumuri etc.

Motorul istoriei functioneaza perpetuu si în Europa, iar se aud zanganitul armelor. Primul Razboi Mondial reduce avântul CED-lui dar relatiile dintre membrii comisiei nu se deterioreaza, fiecare tara membra, desi beligeranta, îsi achita obligatiunile, lucrarile continuând nestingherite. Poate este un secret pe care nu l-am descoperit dar presupunem ca relatia de stat fusese înlocuita de relatia interprofesionala de respect si prietenie cladita în anii de întâlniri. Componenta Comisiunii în anul 1930 era formata din: C. Contescu – Romania, sir J. Baldwin – Anglia, C. Rosetti – Italia, La Porte – Franta, F. Rey secretar, E. Bonachi – Romania, T. B. Wildman – Anglia, C. D. Dolfini – Italia, M. G. Mouille – Franta. Director fiind belgianul Joules Chysels. Apoi linistea Pacii da avânt oamenilor sa coopereze, sa lupte pentru mai bine. CED se revigoreaza dar nu pentru mult timp, echilibrul de forte în Europa se schimba.

Romania, sub presiuni externe, încearca sa ia masuri care sa produca schimbari în statutul CED prin impunerea unor noi reglementari în navigatie. Are loc Aranjamentul de la Sinaia din 9 august 1938, în ziua de 18 august 1938, acest aranjament a fost semnat doar de Franta si Anglia, Italia scuzându-se de neparticipare considerându-se exclusa. Aranjamentul relativ face ca CED-ul sa îsi piarda autoritatea, încetându-si exercitarea prerogativelor sale. Pozitia Angliei si Frantei este una de acceptare, fara reactie, a noii situatii. Portul Sulina si rada pierd caracterul international trecând sub autoritatea României. CED ramâne totusi un organ de supraveghere si control ce garanteaza libertatea navigatiei. Exista în Acordul semnat articolul 23 care precizeaza ca acesta intra în vigoare dupa trei luni de la semnarea procesului verbal a tarilor componente, semnatare si al celor care ar dori sa mai adere. Italia reia demersurile de aderare la începutul anului 1939. Este admisa reintrarea Germaniei în CED, iar Ministrul Afacerilor Straine al României Grigore Gafencu anunta public eventualitatea admiteri a înca doua state Grecia si Polonia. La 27 martie 1939 are loc o Sesiune extraordinara pentru stabilirea modalitatilor de transfer a serviciilor Comisiunii Europene a Dunarii, catre Statul Român.

La 16 mai 1939 CED îsi înceteaza activitatea. Ceremonia s-a desfasurat la Sulina în fata palatului Comisiunii Europene. În port se aflau doua distrugatoare, participantii au urcat la bordul navei Regele Carol al II-lea. La ora 8 s-a procedat la ridicarea pavilionului României si al Comisiunii Europene a Dunarii. Înaltarea pavilionului s-a anuntat printr-o lovitura de tun trasa simultan cu ultima bataie de clopot. La bord se aflau oficialitati române Ministrul Afacerilor Straine - Grigore Gafencu, General Paul Teodorescu - Ministrul Aerului si Marinei, Presedintele Comisiunii Europene a Dunarii, Doctor Martius, Douglas Keane, Paul Norad, Publio Landucci - delegatii Germaniei, Angliei , Frantei si Italiei în CED. Domnul Prat Soutzo, Ministrul Spaniei la Bucuresti, Consulii generali Baur (Germania), Macrae (Anglia), Nandi (Italia) si Ernest Rossi (România)... Au luat parte 60 de ziaristi straini si români. S-a procedat apoi la schimbarea pavilionului vaselor Comisiunii Europene si la catargele din fata Palatului Comisiunii Europene a Dunarii. Începerea coborârii pavilionului Comisiunii a fost semnata printr-o lovitura de tun de pe distrugatorul Regina Maria. În timpul salutului, muzica marinei a intonat imnurile nationale ale tarilor participante la Comisiunea Europeana a Dunarii în ordinea urmatoare: Germania, Franta, Marea Britanie si Italia. În timp ce se cântau aceste imnuri, navele coborau pavilioanele CED-ului. Dupa intonarea imnului national italian muzica a început sa cânte imnul Regal Român, salutat cu lovitura de tun. Concomitent, pavilionul României a fost ridicat la toate navele Comisiunii Europene a Dunarii. La orele 13 a avut loc la bordul vaporului Regele Carol II un dejun la care au luat parte reprezentantii, oficialitatii si ai Comisiunii Europene a Dunarii. În luna mai 1939, Statul Român primise un mandat pe care îl exercita prin Directiunea Dunarii Maritime, special creata, sub controlul tehnic si juridic al CED, ramasa, în continuare numai cu atributiuni de for international în interesul liberei navigatii a tuturor pavilioanelor.

În anul 1939 Regele României face vizite de documentare în Anglia si Germania, încercând sa obtina sustinere. La 23 august, acelasi an, este semnat protocolul secret Ribentropp – Molotov. Tratat al caror efecte sunt valabile în continuare. Începe al doilea razboi mondial, Sulina si gurile Dunarii devin teatru de operatiuni militare. Sulina este bombardata de aliati la 25 august 1945 si parte importanta 60% din patrimoniul cultural al orasului este distrus. Peste Europa de Est se aseaza linistea impusa de politica învingatorilor. CED devine subiect "imperialist" si este interzis a fi discutat, comentat sau publicat în presa pâna la Revolutia Româna. Si iata ca Sulina, cu sustinerea celor mai prestigioase institutii din România reaminteste Europei exemplul uitat al Parteneriatului de Colaborare, Respect si Pace, unde întelepciunea a biruit timp de 83 de ani orgolile – la Km 0 al Fluviului Dunarea. Dorim sa evocam un moment al istoriei Europene, Sulina sarbatoreste cu mândrie si respect 150 de ani de la înfiintarea Comisiunii Europene a Dunarii, a ceea ce a reprezentat Comisiunea Europeana a Dunarii în constiinta Europeana si a României.

Sus
PROIECT EUROPOLIS
Informatii proiect
Capitole proiect:
1. Dunarea
2. Km 0 – MM 0
3. Comisiunea Europeana a Dunarii
4. Sulina si fenomenul Europolis
5. Delta Dunarii
6. Grupul de lucru AD -HOC



Delta Dunarii     Sulina     Prietenii Deltei Dunarii